VIOLAREA DREPTURILOR MINORITĂŢII ROMÂNE DIN BUCOVINA DE NORD (UCRAINA)

Istoria Bucovinei de Nord

* Generalitãti

Pânã în 1940, Bucovina de Nord era o provincie Româneascã . Ca urmare a rusinosului pact Ribbentrop - Molotov, încheiat între Germania hitleristã si Rusia stalinistã, Bucovina de Nord a fost anexatã cu forta de Uniunea Sovieticã în 28 iunie 1940. In 1991 când s-a destrãmat URSS, Bucovina a rãmas în componenta Ucrainei, din care face parte si în prezent.

Bucovina de Nord a carei capitalã este Cernãuti (Tchernovtsy în ucraineanã) este o provincie cu majoritate Româneascã. In Ucraina trãiesc astãzi l.000.000 de Români, iar în Bucovina aproximativ 500.000 de Români. În Bucovina de Nord existã si astãzi numeroase localitãti cu populatie compactã Româneascã, precum Adâncata (Luboka), Budinet, Crasna (Krasnoilsk), Ciudei, Igesti, Pãtrãutii de Sus, Pãtrãutii de Jos, Tinutul Herta, etc.

* Bucovina de Nord in timpul ocupatiei sovietice

In timpul teribilei perioade staliniste, zeci de mii de Români au fost deportati în Siberia, Kazastan, etc. ca sã li se piardã urma. Au fost urcati cu forta în vagoane de cãrbuni si nu li se asigurau nici cele mai elementare conditii de viatã, fiind tratati mai rãu ca animalele.

In perioada ocupatiei sovietice, Rusii au dus o intensã politicã de rusificare si anti-Româneascã în Bucovina de Nord, menitã sã înãbuse sentimentele nationale Romãnesti. Alfabetul român a fost înlocuit cu cel chirilic, limba Românã a devenit limba Moldoveneascã, iar Românii erau numiti de acum încolo Moldoveni. Denumirile de localitãti au devenit Rusesti, de pildã Crasna a devenit Krasnoilsk, Ciujdei - Mejdurecic, Cernãuti - Tchernovtsy, etc. Si aceasta, în scopul de a înlãtura orice gând de apartenentã la România, patria mama. Limba Românã a fost înlocuitã cu limba Rusã în administratie, care a devenit limba oficialã.

In ultima perioadã a ocupatiei sovietice, în timpul lui Gorbaciov, a domnit o anumitã tolerantã fatã de minoritãti, ceea ce a permis Românilor de a se exprima si de a pune în valoare cultura si traditiile Românesti.

Dar în l decembrie 1991, Ucraina se desprinde din Uniunea Sovieticã si obtine independenta. De acum încolo, Bucovina de Nord face parte oficial din Ucraina, în timp ce Bucovina de Sud rãmâne în continuare în România.


Violarea drepturilor minoritatii Române din Ucraina

Incepând cu 1991, Ucraina duce o politicã de ucrainizare fortatã în Bucovina de Nord, mai ales în domeniul culturii si al învãtãmantului. Este vorba în principal de violarea drepturilor minoritãtii Românesti pe de o parte si pe de altã parte de violarea drepturilor omului în general, aceasta dovedind din plin ca nu existã o adevãratã democratie în Ucraina. Ca orice minoritate, Romãnii din Ucraina ar trebui sa aibã dreptul la prezervarea si protejarea identitãtii distincte culturale, etnice si lingvistice, ceea ce nu se întâmplã de loc în Ucraina. De altfel, numãrul crescând de solicitanti de azil provenind din Ucraina, în majoritate Români, dovedeste din plin acest lucru. Este vorba de un adevãrat genocid cultural, social si politic. Iatã o enumerare succintã a violãrii drepturilor minoritãtii Românesti din Ucraina :

Numãrul insuficient de scoli în limba Românã , în raport cu numãrul crescând al populatiei de origine Românã. Dacã scolile primare sunt mai numeroase, în schimb e o mare lipsã de licee de limba Românã. Autoritãtile Ucrainene înearcã sã închidã chiar si putinele scoli existente.

Nivelul învãtãmântului în limba Românã este foarte scãzut, cãci lipsesc cu acuitate cadrele calificate. Majoritatea cadrelor didactice sunt fãrã diplomã. Putinii profesori care au obtinut diplome în România, nu pot sã predea în scolile Românesti, cãci diplomele lor nu sunt recunoscute în Ucraina. Nivelul cunostintelor elevilor din scolile Românesti este redus iar elevii din aceste scoli nu pot concura cu cei din scolile Ucrainene. Scolile Românesti nu sunt competitive si de altfel multi Români sunt obligati sã-si dea copiii le scolile Ucrainene, pentru a asigura reusita copiilor lor în scolile superioare. In schimb, în scolile Ucrainene, situatia e mai bunã, cãci învãtãmantul Ucrainean primeste mai multe mijloace financiare de la stat. Statul Ucrainean încearcã prin toate mijloacele sã compromitã învâtâmântul în limba Românã si cu timpul sã-l facã sã disparã.

Starea materialã jalnicã a scolilor Românesti. Statul ucrainean nu acordã deloc subsidii scolilor Românesti. Ele sunt foarte vechi, unele datând încã din perioada Austro-Ungarã, sunt neîntretinute, insalubre, cãci banii lipsesc cu desãvârsire. Multi copii se îmbolnãvesc de tuberculozã, difterie, hepatitã.

Neplata cadrelor didactice din scolile Române de peste doi ani, acesta fiind un mijloc depresiune materialã. Multi profesori, învãtãtori neavând din ce trãi sunt obligati sã-si pãrãseascã profesia sau chiar si tara.

Imposibilitatea elevilor Români de a-si continua studiile la nivel superior, cãci pentru ei nu existã “locuri”. Putinii elevi care reusesc sã se strecoare mai departe, au trebuit sã plãteascã mari sume de bani ca sã-si “cumpere” locul, lucru inaccesibil pentru marea majoritate.

Pierderea traditiilor culturale Românesti. In scolile Românesti se învatã de acum încolo cântecele, dansurile si obiceiurile Ucrainene în loc de cele Românesti. Punerea în valoare a folclorului Românesc, atât de bogat si de diversificat este interzisã. Copiii nu mai sunt educati în spiritul atasamentului la valorile traditionale Românesti.

Intimidarea sistematicã a profesorilor care predau în scolile Românesti, ca sã-i oblige sã renunte la postul de dascãl în scolile Românesti. Existenta unui “dosar” precum si desele convocãri la raion, supunerea lor periodicã la adevãrate “interogatorii”, constituie adevãrate pietre de încercare pentru profesorii Români.

Incercarea autoritãtilor Ucrainene de a interzice legãturile intelectualilor Români din Ucraina cu cei din România sau Republica Moldova. Astfel, sunt interzise abonamentele la presa din România si Republica Moldova, lucru care era tolerat chiar si în timpul ocupatiei sovietice.

Inegalitatea economicã. Este bãtãtor la ochi sã vezi cã toate posturile cheie din economie sunt ocupate de cãtre Ucraineni. Un Român din Ucraina nu poate avea acces la un post de conducere în economie, lui nu i se permite sa fie un bun sef de intreprindere sau un comerciant cinstit. Românii sunt împiedecati prin toate mijloacele sã dobândeascã o bunã situatie economicã, sunt marginalizati. Situatia e si mai criticã cu muncitorii Români. Fie cã sunt concediati cu prioritate din intreprinderi, fie cã nu sunt acceptati sã lucreze, ei sunt obligati sã se descurce pe cont propriu, majoritatea fiiind obligati sã emigreze, din lipsã de perspectivã. Orice tentative de privatizare este anihilatã pe loc, când e vorba de Români. Românii sunt « uitati » cel mai adesea când e vorba sã li se repartizeze spre cumpãrare unelte agricole, seminte, masini industriale.

Neplata salariilor medicilor Români, neplata pensiilor pensionarilor Români, neplata alocatiilor familiilor de Români cu multi copii.

Românii sunt considerati “venetici” adicã veniti din alte pãrti, pe propriul lor pãmant. “Daloi” li se spune Românilor, adicã : “Plecati din Ucraina. Ucraina e a Ucrainenilor !”. Ucrainenii sunt reputati prin lipsa lor de tolerantã fatã de minoritãti, prin nationalismul lor excesiv, prin brutalitatea lor.

Lipsa democratiei în Ucraina se conjugã cu un regim de tip banditesc. Libertatea persoanei nu e de loc garantatã.Numeroasele disparitii de femei, copii, barbate de origine Românã confirmã acest lucru.

Mafia Ucraineanã în cârdãsie cu autoritãtile Ucrainene vizeazã în principal pe Români. Aici intervine marea durere a Românului. Câci de îndatã ce începe sã prospere, sã initieze o afacere, mafia Ucraineanã intervine prompt si paralizeazã orice tentativã de ridicare a Românului Ucrainean. Iar dacã are curajul sã se plângã la autoritãti, el riscã sã nu mai vadã rãsãritul soarelui. Mafia Ucraineanã actioneazã la toate nivelele societãtii. Ea e la curent cu tot ce se întâmplã. Pretinderea de sume imense pe nedrept, arderea caselor, rãpiri de persoane, atacuri armate, agresiuni, intimidãri, etc. sunt numai câteva din metodele folosite de mafia Ucraineanã. Presiunea exercitatã asupra Românilor n-are egal decât pasivitatea autoritãtilor politienesti când e vorba de Români.

Lipsa mass-mediei în limba Românã. Cernãuti, capitala, are propriul post de radio si televiziune. Si desi are o majoritate de populatie Româneascã, din 14 ore de program, doar o orã transmite în limba Românã. Calitatea e mediocrã, programul e fãcut de cãtre non-profesionisti. Mai strigãtor la cer încã, e cã Polonezii din Ucraina n-au nici radio si nici televiziune în limba lor. Se vede clar discriminarea practicatã de Ucraina fatã de minoritãtile sale si mai ales fatã de minoritatea Româneascã care în plus se afã pe propriul ei pãmânt, iar nu pe pãmânt strãin ca celelelate minoritãti. Scopul principal al autoritãtilor Ucrainene e sã asimileze fortat celelalte populatii care trãiesc în Ucraina.

Nu existã o tipografie în limba Românã.

Românii din Bucovina de Nord nu au nici mãcar un teatru în limba Românã, în ciuda demersurilor fãcute.

Lipsa catedrei de limba Românã în cadrul Universitãtii din Cernãuti. Intimidarea sistematicã a postulantilor la acest post, si imposibilitatea fizicã de a-l ocupa, a dus în cele din urmã la desfiintarea lui, lucru scontat de autoritãti.

In multe sate Romãnesti cu populatie compactã Romãneascã nu existã medici Români sau care sã vorbeascã Româneste.

In armatã, soldatii Români sunt bãtuti cu cruzime, fie de superiorii lor, fie de colegii lor Ucraineni, pe motivul apartenentei etnice. Deseori, ei devin depresivi, ori evadeazã din armatã, nemaiputând suporta batjocura si nedreptatea. Multi dintre ei când se întorc acasã, suferã de un handicap fizic sau psihic, datoritã bãtãilor din armatã.

Discriminarea politicã, nerespectarea alegerilor libere. Deputatii de origine Romãnã nu pot obtine un numãr suficient de voturi, din cauza falsificãrii urnelor. Existã un singur deputat Român în Parlamentul Ucrainean, asa-zis democrat, dl. Popescu Gheorghe si aceasta dupã o luptã înversunatã. El a primit numeroase amenintãri cu moartea si s-au înregistrat mai multe atentate împotriva lui.

Dacã în timpul puterii sovietice, era marcatã originea Românã atât în certificatul de nastere cât si în cartea de identitate, acum a dispãrut orice mentiune referitor la etnie.

Profanarea mormintelor Românesti reprezintã cea mai mare lipsã de respect fatã de cei dispãruti.

Abuzurile autoritãtilor politienesti si judiciare, domnia liberului arbitru când e vorba de apãrarea drepturilor Românilor n-au egal. Românii nu sunt apãrati de fortele politienesti si nu pot sa-si valorifice drepturile în justitie. In plus, ei sunt acuzati pe nedrept pentru fapte ce nu le-au fãcut si trebuie sã plãteascã mari sume de bani ca sã se disculpe.

Desi Ucraina a ratificat Tratatul cu România în 1997, prin care s-a angajat sa respecte drepturile minoritãtii Românesti, libertãtile lor culturale, etnice si lingvistice, în fapt minoritatea Românã e obijduitã si suferintele ei sunt fãrã numãr. Romãnii din Ucraina sunt obligati sa ia calea exilului si Europa Occidentalã se vede debordatã de valul de azilanti Români.


Concluzie

Se desprinde clar din expunerea de mai sus MARGINALIZAREA SI NERESPECTAREA DREPTURILOR ROMANILOR DIN UCRAINA. Românii nu au nici un drept în Ucraina. Din cauza discriminãrilor si inegalitãtilor economice, sociale si politice, Românii din Bucovina de Nord sunt obligati fie sã emigreze în masã, fie sã se lase asimilati de cãtre Ucraineni, adicã sã renunte la identitatea nationalã. Sate întregi precum Broscãuti (schimbat în Broschipti), Mihalcea au fost ucrainizate. Procesul a fost simplu. S-a schimbat numele localitãtilor si s-au închis scolile Românesti. Iar cei care nu se lasã asimilati sau nu iau calea pribegiei, se vãd confruntati cu cele mai atroce persecutii si inechitãti.

Aurelia Dima, Bruxelles, 15 august 2000